Sunt Lavinia Ludovic și scriu cu bucurie de când mă știu. De la școală, pe atunci mai mult ca manifestare a obedienței decât a creației, în ziarele locale dintr-un mic oraș de provincie, la lucrările de drept elaborate de-a lungul anilor și dintotdeauna ca formă de terapie, scrisul este un modus vivendi pentru mine.
Când am nevoie de mine în forma cea mai autentică, scriu. Cred că esența mea și a informațiilor care ajung pe diverse căi la mine se varsă, mai apoi, în exterior prin scris. Și deși nu-mi invit copiii și soțul la masă prin mesaje scrise, da, le scriu destul de des, mai ales dacă am ceva important de transmis.
Iubesc cuvintele în aceeași măsură în care mă tem de ele pentru că, într-o anumită ordine și cu un anumit sens uneori abia perceptibil, cuvinte pot răni sau clădi, pot reprezenta informații veridice sau false, pot câștiga libertăți sau declanșa războaie.
Deci nu întâmplător am ales o profesie în care scriu și vorbesc mult. Și singură, dar mai ales cu oameni. O meserie periculoasă care se joacă cu sensuri și care îl plasează pe cel care le mânuiește în poziția de putere a demiurgului creator de scenarii care schimbă lucruri.
Sunt licențiată în Drept și absolventă a Facultății de Drept din Universitatea București. Sunt membră a Baroului București din anul 2011.
Profesez ca avocat de consultanță în domeniul real estate de peste 10 ani și cred că destul de mulți clienți ar spune despre mine că sunt un bun negociator. Soțul meu s-a rezumat la a (re)inventa în cinstea mea cuvântul avocat ca adjectiv. Și atunci mi-a fost mai clară limita subțire dintre creația folositoare și cea distrugătoare. Moralitatea, etica și autenticitatea în scris îmi rămân bariere peste care nu trec și care mă ajută să rămân dreaptă de partea baricadei pe care am ales-o.
În acești ani de experiență, am reprezentat câțiva dintre cei mai importanți jucători prezenți pe piața imobiliară din România, deopotrivă români și străini. Mandatele mele au vizat, în special, acordarea de asistență juridică în legătură cu întreg procesul de achiziţie, autorizare, dezvoltare, operare şi vânzare a numeroase proiecte imobiliare din România, atât proiecte imobiliare de birouri, de logistică, cât și proiecte cu funcțiuni mixte – birouri, rezidențial, hotel, comerț. Am văzut clădirile de pe hârtie devenite realitate și funcționând la capacitate maximă. Îmi place ca ceea ce scriu să aibă cât mai des un corespondent în realitățile pe care le trăim.
Cât despre Uzufruct.ro, am început să lucrez la acest proiect după ce mi s-a confirmat în repetate rânduri că blogum nostra lex est. Am decis că e timpul să creez un spațiu în care să scriu despre tot ceea ce am învățat în anii de teorie și practică intensă și să fac din acest blog, dacă tot sunt blogurile legile după care ne ghidăm, o sursă sigură și credibilă de informație juridică.
IQ legislativ mi-a sunat în cap ca un clopoțel de trezire. Cunoaștem cu toții legile? Suntem conștienți de importanța aplicării lor? Le ignorăm voit? Nici nu mai contează atâta timp cât nemo consetur legem ignorare. IQ legislativ nu este doar un concept, e despre cunoștințele juridice necesare supraviețuirii într-o societate, printre altele, juridică.
Legăm legile de politică proastă și corupție așa cum limitele impuse de mulți dintre părinții noștri sunt catalogate acum ca bad parenting. Nu că nu ar fi corupție, nu că nu ar fi bad parenting, dar nu cred că despre asta e vorba. Nerespectarea regulilor nu înseamnă libertate, lipsa limitelor înseamnă haos. Nu vreau sa fac filosofia limitelor, vreau să evidențiez câteva limite existente în fiecare dintre noi – simț civic, moralitate, dezvoltare durabilă – utopii ar zice unii, dar care în final ne-ar face tot nouă bine, aș zice eu.
Îmi doresc să cresc gradul de conștientizare a cunoașterii și respectării legii prin povestirea propriilor experiențe de zi cu zi și a laturii lor profund și inevitabil juridice. Un renumit profesor de drept civil ne spunea în primul an de facultate că dacă cei din jurul nostru văd oameni, pentru noi aceia vor fi persoane, dacă ei văd obiecte, pentru noi vor fi bunuri. Pentru că în drept civil vorbim de persoane și bunuri, pentru că în viața de zi cu zi vorbim de oameni și lucruri și pentru că, în fond, vorbim de exact aceleași lucruri.
Libertatea de exprimare prost înțeleasă ne-a creat, însă, o lume informațională în care fiecare poate spune orice din poziția și cu siguranța expertului. Fluxul informațional existent de ceva timp ne dă o puternică impresie și falsă putere că stăpânim, știm și mai ales suntem îndreptățiți să dăm mai departe analiza unor informații pentru care, în realitate, nu avem expertiză. E un curent care nu știu dacă și cum se va stopa și care mă face să cred că acum totul este doar despre a știi să alegi sursa verificată și care poate ajuta cu adevărat.
Asta îmi propun și eu prin Uzufruct.ro – să pun o cărămidă de informație juridică verificată la societatea juridică în care trăim.
