Povestea construcției unei case de la zero – în România, pe structură de lemn, cu elemente specifice unei case pasive #3

Ei, abia de acum începe povestea adevărată despre cum am construit noi o casă de la zero. Ce fel de casă? Da, asupra acestui aspect am stat mult să reflectăm, deși după cum ne explică neuroștiința, această decizie era de ceva timp luată de emoționalul nostru, doar că a durat până să ne-o asumăm și la nivel rațional.

Hotărârea de a face o casă cu materiale cât mai naturale și cât mai eficientă energetic a venit foarte firesc pentru noi, poate și în considerarea stilului nomad de viață pe care l-am avut (până la apariția copiilor, evident) și a experiențelor trăite la cort în vârf de munte în care am învățat pe propria piele că nu e suficientă căldura sufletească în nopțile geroase și că o ventilație/aerisire bună face toți banii când nu vrei să te trezești cu condens pe căciulă. Așa că, pentru că din experiențe învățăm și din natură ne inspirăm (that’s my strong belief), i-am zis soțului că îmi doresc o casă în care să mă simt ca în sacul de dormit primit cadou de la cel mai bun prieten al meu – să fie cald, dar și răcoros, pufos, dar și ferm și extrem de ușor, totul for free. Ok, recunosc, my wishlist era mult mai lungă.

Mai precizez că atunci când am început noi să construim (în primăvara anului 2020), obligațiile privind eficiența energetică a locuințelor în sensul de a construi case cu consum de energie aproape egal cu zero (nZEB, near zero energy building), deși reglementate, nu erau încă în vigoare, având termen de implementare începând cu ianuarie 2021. Evident că nefiind încă cu sabia deasupra capului și în virtutea obiceiului de procrastinare, nimeni nu discuta despre așa ceva, mulți arhitecți și ingineri ignorând cu desăvârșire astfel de cerințe și întrebându-se agasat oare ce vrem noi de la o simplă casă și cum am ajuns în căutarea eficienței energetice pierdute fără de care s-a trăit scump și bine atâția ani.

Contextul era perfect creat pentru ca din 2021 să intrăm într-o isterie generală legată de casele nZEB și de implementarea unui asemenea standard când nu există norme în vigoare pentru aplicarea legii privind performanța energetică, metodologia de calcul a performanței energetice e în curs de revizuire de ani buni[1], nu avem specialiști pregătiți în acest sens și așa mai departe. Așa ne-am ales cu o puzderie de articole de presă amenințătoare cum că ne vom depăși cu mult bugetele inițiale de construcții având în vedere că trebuie implementate neașteptatele obligații care prevăd alte materiale de construcții, mult mai eficiente energetice și deci, mai scumpe.

Deși lucrurile merg greu și prost sau foarte prost în România, nu obișnuiesc să scriu despre asta, pe de-o parte fiindcă e evident ce se întâmplă, iar pe de altă parte fiindcă enervarea sigur nu mă ajută să fac ceva productiv. Așa că noi ne-am văzut de treabă și am mers mai departe cu analiza casei la care visam și în timp ce soțul se juca cu kW/mp și aprofunda conceptele fizice (?) existente la baza caselor pasive, eu încercam să traduc juridic ce înseamnă o casă pasivă și să citesc despre ultimele standarde de eficiență energetică existente la nivel mondial și despre măsurile luate la nivel european pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice în vederea realizării siguranţei alimentării cu energie, dezvoltării durabile şi competitivităţii, economisirii resurselor energetice primare şi reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.

În viziunea mea fără aere de ecologistă, eficiența energetică a unei locuințe e o chestiune de bun-simț, nu e un concept verde care între timp a devenit la modă. E despre calitatea vieții în căutarea căreia noi chiar plecasem și despre optimizarea costurilor pe termen lung. Lucrurile bune pe termen scurt nu prea m-au interesat niciodată, la modul general vorbind.

Și cum vorbeam noi aproape singuri, l-am întâlnit pe el, arhitectul nostru, un tip tânăr și cu chef de construcții în fața căruia puteam pronunța cuvinte vrăjite precum casă sustenabilă, calitativă, durabilă, ba chiar și casă pasivă și structură de lemn, fără să-l văd dispărând în ceață spre alte proiecte mai mari și care îi ocupă tot timpul (asta fiind principala scuză a celor care ne-au părăsit de-a lungul timpului). Despre el și echipa cu care am lucrat voi scrie într-un capitol separat, dar aici trebuie să menționez că decisivă în alegerea lui a fost vizionarea unei case pe structură de lemn proiectată chiar de el și construită de cei care ulterior ne-au făcut și nouă structura, alegere făcută pe criteriul ce-i în mână, nu-i minciună căci aveam în fața noastră o casă pe structură de lemn pe care o ciocăneam, o atingeam, nu se dărâma (one of my hidden fears explicabilă totuși prin povestea celor 3 purceluși), deci exista.

Încurajați de faptul că mai exista cineva (specializat!) lângă noi în acest proiect și că nu ne mai aveam doar unul pe altul (oricum condamnați să ne sprijinim până când moartea ne va despărți), am continuat să punem planul cap la cap, așa cum minții mele organizate și însetate de control îi place să fie lucrurile și îndreptându-ne în forță spre nebuloasa reprezentată de o casă cât mai eficientă energetic, cât mai naturală, cât mai, cât mai …

Ne-am stabilit drept cerinţe minime de performanţă energetică casa nZEB (care repet, la momentul la care am obținut autorizația de construire nu reprezenta o obligație pentru noi) și am început să concepem proiectul casei cu ideea de a vedea totuși ce e dincolo de casa nZEB, cu toate implicațiile aferente acestei dorințe (costuri, găsirea personalului instruit pe standarde de eficiență energetică mai ridicate etc.). Precizez că la momentul la care public acest articol nu avem o evaluare oficială privind eficiența energetică a casei noastre, dar cu siguranță voi reveni de îndată ce am date oficiale.

Casa nZEB (clădirea al cărei consum de energie este aproape egal cu zero) este definită în Legea 372/2005 privind performanța energetică ca fiind clădirea cu o performanţă energetică foarte ridicată, la care necesarul de energie pentru asigurarea performanţei energetice este aproape egal cu zero sau este foarte scăzut şi care începând cu anul 2021 (și până în 2031) este acoperit în proporţie de minimum 30%, cu energie din surse regenerabile, inclusiv cu energie din surse regenerabile produsă la faţa locului sau în apropiere, pe o rază de 30 de km faţă de coordonatele GPS ale clădirii.

Cerinţele minime de performanţă energetică a clădirilor sau unităţilor de clădire atât noi, cât şi existente, se aplică diferenţiat pe tipuri de funcţiuni, pentru locuințele individuale fiind stabilit un consum de energie pentru încălzire/răcire <112kWh/m²/an.

Cu o autorizație de construire emisă în decembrie 2019 și cu o alta de modificare a autorizației inițiale emisă în februarie 2021 (având la bază avizele și acordurile obținute în 2019 și o documentație tehnică cu minime modificări), nu ni s-a aplicat deci obligația potrivit căreia clădirile noi, pentru care recepţia la terminarea lucrărilor se efectuează în baza autorizaţiei de construire emise începând cu 31 decembrie 2020, vor fi clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

Legea 372/2005 privind performanța energetică (care transpune încă din 2012, respectiv din 2020, directivele existente la nivel european în această materie și anume Directiva 2010/31/UE privind performanţa energetică a clădirilor (reformare) şi Directiva 2018/844/UE de modificare a Directivei 2010/31/UE, precum şi Directiva 2012/27/UE privind eficienţa energetică) prevede însă o serie de obligații suplimentare în ceea ce privește întocmirea documentației pentru obținerea autorizației de construire începând cu ianuarie 2021 și anume:

• pentru clădirile noi/ansamblurile de clădiri noi având funcţiunile stabilite prin lege, prin certificatul de urbanism emis în vederea obținerii autorizaţiei de construire, pe lângă obligativitatea respectării cerinţelor minime de performanţă energetică, se va solicita întocmirea unui studiu privind fezabilitatea din punct de vedere tehnic, economic şi al mediului înconjurător a utilizării sistemelor alternative de înaltă eficienţă, dacă acestea există;

Aceste sisteme alternative de eficiență ridicată, enumerate neexhaustiv de lege, sunt: descentralizate de alimentare cu energie, bazate pe surse regenerabile de energie; de cogenerare/trigenerare; centralizate de încălzire sau de răcire ori de bloc; pompe de căldură; schimbătoare de căldură sol-aer; recuperatoare de căldură.

Studiul privind posibilitatea utilizarii unor sisteme alternative de eficiență ridicată sau Studiu SAER, astfel cum se găsește uneori prescurtat în certificatele de urbanism, este obligatoriu, fiind parte componentă a documentației pentru obținerea autorizației de construire și se întocmește de către arhitect împreună cu un auditor energetic.

În timp ce implementarea standardului nZEB în România se face foarte greu, însuși conceptul nZEB fiind străin multora și acum, la 10 luni de când obligația de a construi clădiri cu o astfel de eficiență energetică a devenit obligatorie, nu am putut să nu remarc cu privire la studiile SAER că, așa puține câte s-au întocmit, ele tind să demonstreze că nu este fezabilă utilizarea sistemelor alternative de înaltă eficiență în zonele pe care le au în vedere. Deci, așa cum mă așteptam de altfel, obligațiile nZEB nu sunt văzute decât ca un impediment în plus ce trebuie cumva ocolit de către beneficiarii construcțiilor, nici vorbă de a conștientiza necesitatea și avantajele de a avea astfel de construcții. 

• pentru clădirile noi al căror certificat de urbanism este emis după data de 15 septembrie 2020, investitorii sunt obligaţi să asigure echiparea cu dispozitive de autoreglare pentru reglarea distinctă a temperaturii şi calităţii aerului interior, în fiecare încăpere încălzită/răcită direct sau într-o zonă încălzită/răcită din clădire şi/sau unitatea de clădire, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic şi economic;

• prin certificatul de urbanism emis în vederea obținerii autorizaţiei de construire se va solicita și încadrarea necesarului de energie al clădirilor în nivelurile prevăzute în reglementările tehnice specifice;

Mai exact, potrivit OAR-București, la faza DTAC (documentație tehnică) ar trebui să existe un raport de evaluare/conformare energetică (prin care să se evalueze indicatorii de performanță energetică și să se compare cu valorile limită reglementate), raport care să fie întocmit de către proiectant împreună cu auditorul energetic și prin care să se rezolve cerințele nZEB încă din această fază. Astfel s-ar ajunge la o mai corectă și ușor gestionabilă fază finală cu ocazia recepției lucrării.

• pentru clădirile care se construiesc, certificatul de performanță energetică se elaborează prin grija investitorului/proprietarului/ administratorului și este prezentat de către acesta, în original, comisiei întrunite în vederea recepţiei la terminarea lucrărilor, urmând a se anexa, în copie, la procesul-verbal de recepţie, fiind parte componentă a cărţii tehnice a construcţiei; procesul-verbal încheiat cu ocazia recepţiei la terminarea lucrărilor şi neînsoţit de copia de pe certificat este nul de drept.

Organul competent să exercite controlul statului cu privire la aplicarea unitară a prevederilor legale privind performanţa energetică a clădirilor şi inspecţia sistemelor de încălzire/climatizare este Inspectoratul de Stat în Construcţii – I.S.C., în baza unei proceduri elaborate de către I.S.C. şi aprobate prin Ordin al Ministrului Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, în scopul realizării şi menţinerii cerinţei esenţiale de economie de energie şi izolare termică, precum şi a celorlalte cerinţe esenţiale prevăzute de Legea nr. 10/1995. I.S.C.-ul este, deci, entitatea care verifică cu ocazia recepției la terminarea lucrărilor dacă a fost respectat standardul nZEB care stabilește valoarea energiei consumate în cazul clădirilor cu consum scăzut sau apropiat de zero.

Întrucât noi am mers pe ideea că ne dorim eficiența energetică cea mai ridicată pe care ne-o putem permite, am acceptat că, deși acum poate fi un efort, pe termen lung vom fi răsplătiți. Nu îmi permit să intru în descrierea tehnică a sistemelor alese și să vorbesc despre pompe de căldură, apă-aer, apă, apă și iar aer pentru că oricât m-am străduit am rămas în afara acestor concepte și realități tehnice care mă exclud cu fiecare ocazie din sfera lor. Eu însă am fost perseverentă și cu creionul în mână am devenit prietenă cu Metodologia de calcul a performanței energetice (cea care însă, cum spuneam mai sus, nu are încă o formă actualizată în vigoare), măcar cât să înțeleg că vorbim de o casă eficientă energetic clasa A1 dacă avem o valoare a consumului de energie/an necesar pentru încălzire/răcire cuprinsă între 45-50 kWh/m²/an (să vedem ce surprize vom avea în Metodologia revizuită și aprobată final).

Având în minte acest criteriu al valorii consumului de energie/an necesar pentru încălzire/răcire (care nu este singurul, evident), am reușit să fac o diferențiere a standardelor de eficiență energetică existente în lume și inevitabil am ajuns și la prietenii nemți care au creat standardul pentru clădirile cu eficiența energetică cea mai ridicată de pe glob, standardul de casă pasivă.

Casa pasivă prezintă o eficiență energetică sporită prin îndeplinirea a 5 condiții de bază: termoizolație eficientă, eliminarea punților termice, etanșeitatea anvelopantei, ventilația cu recuperarea căldurii, orientarea și umbrirea căldurii. Și da, cred că pot anticipa expresia feței multora dintre voi în acest moment. Ideea este că pentru a avea o imagine simplistă a casei pasive prin comparație cu casa nZEB din punct de vedere al necesarului de energie, criteriul menționat mai sus a fost suficient pentru a vedea că vorbim de casă pasivă atunci când necesarul de energie <15kWh/m²/an.

Fără a intra în detalii, Passivehause Institut Germania (Institutul de Case Pasive Germania) a introdus deja de ceva ani categorii noi de case pasive și anume Casa Pasivă Clasică (adică casa pasivă tradițională), Casa Pasivă Plus și Casa Pasivă Premium. Domeniul caselor pasive e complex și fascinant și nu îmi permit încă să scriu multe despre asta (eu nu, dar Șoflete da). Iar dacă mă întrebați pe mine de casa viitorului, v-aș spune fără dubiu că aceasta este.

Și ca să închei într-o notă optimistă acest capitol, vă spun că există case pasive în România (mă refer, evident, la cele care au certificarea Passivehause Institut Germania, acestea fiind singurele case care pot fi cu adevărat considerate pasive, fiind supuse unei evaluări extrem de riguroase), există arhitecți, ingineri și proiectanți certificați de Passivehause Institut Germania și există și o persoana desemnată în România de către Passivehause Institut Germania pentru acordarea certificărilor de case pasive în țara noastră. Pe site-ul www.asociatiacasapasiva.ro îi găsiți pe mulți dintre aceștia, ei fiind și membri ai asociației, precum și o bază de date a caselor pasive existente în România. Cu o parte din acești oameni am lucrat și noi și cu siguranță voi scrie despre ei, măcar pentru faptul că i-am găsit cu greu, dar cu ei lucrurile au mers frumos mai departe.

———————————————————

[1] La data publicării acestui articol, s-a depășit deja cu 5 luni data estimată pentru finalizarea revizuirii Metodologiei de calcul a performanței energetice