Povestea construcției unei case de la zero – în România, pe structură de lemn, cu elemente specifice unei case pasive #4

Despre cum ar trebui gândită construcția unei case de la zero pentru ca apoi totul să poată fi materializat și structurat eficient pe hârtie, coerent și în timp util, nu pot scrie ceva general valabil, dar voi povesti despre cum a fost în cazul nostru.

După ce ideile despre cum aș vrea să fie casa în care voi locui până la adânci bătrâneți mi-au țâșnit mai ceva ca petrolul în America, mi-am dat seama că am nevoie de un timp să mă liniștesc emoțional. Era clar că euforia venea de la prefigurarea faptului că de data asta urma să se întâmple cu adevărat, urma să fie îndeplinită dorința ancestrală, existentă în fiecare din noi, de a ne construi un adăpost. La mine nevoia de a construi s-a manifestat cu precădere de trei ori în viață, de două ori când mi-am născut copiii și o dată acum când am hotărât să ne facem o casă. În timpul sarcinilor am fost în plin proces de nesting, așa cum aveam să aflu ceva mai târziu că se numește. Da, da, îmi amintesc perfect de momentele alea în care aranjam și rearanjam, decoram și redecoram camera bebelușului de câteva ori pe zi.

Așa că, atât eu cât și restul familiei, ne-am acordat o perioadă în care pur și simplu am scos din noi toate proiecțiile cu case, stocate adânc în memorie din copilărie și până în prezent, găsind pe acolo soba cu plită a bunicilor, șemineurile din cabane, beciurile pline cu dulcețuri, grinzile de lemn, bovindourile mari și frumoase, covoarele persane, dormitoarele cu baldachin.

Privind înapoi îmi dau seama că această primă etapă, pe care am numit-o timp pierdut pentru visare, a fost o etapă esențială în conceperea casei pentru că acolo a fost chintesența, acolo a fost materialul din care am început să tăiem, să ajustăm, a fost locul din care avocatul-viitor proprietar a știut că va scoate ceea va fi pus ulterior pe hârtie sub forma documentației tehnice și a proiectului tehnic al casei (adică ce se va autoriza în vederea executării), iar trezorierul-viitor proprietar a știut că de acolo se va face bugetul.

Sfatul meu e să nu săriți această fază fiindcă o dată ce arhitectul/proiectantul începe să realizeze documentația tehnică/proiectul tehnic, șansele de a aduce schimbări majore proiectului sunt din ce în ce mai mici. Bineînțeles că până ce documentația tehnică nu se depune la autoritatea competentă în vederea vizării spre neschimbare și obținerii autorizației de construire, totul poate fi schimbat, dar adevărul e că în oferta de proiectare nu vor intra posibilități nelimitate de revizuire a proiectului. Deci, think big de la început și mai ales implicați-vă activ în ceea ce urmează să construiți.

Referitor la structura casei, indiferent că aveți în vedere una de beton armat, de lemn, de zidărie sau metalică, aș spune că acesta e un alt motiv de stat și analizat pe toate părțile. Nu e ceva ce poate fi modificat mereu ulterior și aici mă refer la posibilitatea de a converti proiecte de diverse structuri într-un cu totul alt tip de structură în etapa de proiectare, atenție – de proiectare, evident nu după construire când nu se mai poate face nimic. Acest lucru este posibil uneori cu oameni potriviți, dar care se găsesc greu și cu cheltuieli suplimentare echivalente costurilor unui nou proiect (pentru că, de fapt, asta și este). De asemenea, proiectarea unui anumit tip de structură implică proiectanți și ingineri specializați în proiectarea respectivelor structuri, cu programe și softuri de proiectare și calcul structural specifice. Această specializare de care vorbesc nu este, însă, reglementată legal așa că nu este exclus să primiți oferte de proiecte pentru partea de structură de la proiectanți care nu au realizat niciodată structuri de tipul respectiv, pentru ei fiind suficient să îndeplinească criteriile generale stabilite de lege în acest sens (diplomă recunoscută de statul român în domeniul arhitecturii, construcțiilor și instalațiilor pentru construcții și drept de semnătură potrivit nivelelor de competență). Nu aș putea recomanda să lucrați cu astfel de oameni, experiența și pregătirea pe un anumit tip de structură (cadrul legislativ specific, programele de proiectare și calcul structural) își vor spune cuvântul.

Despre structura casei noastre sunt multe de povestit. Am ales structura de lemn, după cum știți deja de aici. Însă odată cu această alegere lucrurile nu s-au simplificat, ba ni s-a deschis și un adevărat univers de soluții constructive a căror cercetare ne-a făcut să trecem de la agonie la extraz în câteva minute.

Mai exact, în timpul documentării noastre cu privire la casele construite pe structuri de lemn am găsit atâtea povești fantasmagorice încât nu merită menționate aici nici în scop de divertisment. Cert este că în România nu există cultura caselor pe structuri de lemn, se fac confuzii între casele de lemn (casele din bușteni, tip cabane de munte) și casele pe structură de lemn, se vorbește de case pe structuri de lemn din care nu mai rămâne nimic în urma unui incendiu (de parcă structura din beton ar mai putea fi folosită după un incendiu) și nici resurse umane specializate în această direcție nu se găsesc așa ușor. În 2018, cei de la stejarmasiv.ro scriau interesant aici despre casele pe structură de lemn și îmi dau seama că raportat la acel moment, acum, adică 3 ani mai târziu, lucrurile nu s-au îmbunătățit semnificativ. Încă e nevoie de o muncă de Sisif să găsești informații de calitate cu privire la structurile de lemn, iar de echipe de lucru/fabrici specializate pe așa ceva nici nu mai vorbesc. Totuși, nu pot ignora anumite demersuri care încet, dar sigur, fac lumină. Printre dezinformări sau informări cu grave deficiențe, am descoperit oameni extrem de bine pregătiți, care știu ce vorbesc atunci când vorbesc despre casele pe structura de lemn, avantaje și dezavantaje ale caselor pe structuri de lemn, Buhnici, Șoflete fiind deja foarte cunoscuți în materie. Mi-aș fi dorit ca o parte din aceste informații să le fi descoperit de la început atât de eficient grupate și aranjate și să nu fi alergat în cerc atâta timp.

După câteva excursii pe la fabricile de prelucrare a lemnului din Balotești-Ilfov (casedinlemnromania.ro), Bârnova-Iași (mobinstal.ro), discuții cu cei de la Litarh Suceava, cred că au mai fost și niște firme de prin Piatra Neamț, am ales casa pe cadre din lemn (Frame Timber House/Ossature bois), adică structuri Timber Frame combinate cu stâlpi și grinzi, plus pereți compartimentați. Pereții au fost rigidizați cu placaje OSB atât la interior, cât și la exterior, iar în golurile formate în interiorul peretelui, între stâlpi, scândurile de întărire și OSB am izolat cu vată bazaltică de 35 cm. După fixarea izolației și montarea foliei izolatoare de protecție, peretele a fost închis la interior cu OSB. Astfel, am bifat ceva semnificativ în atingerea țintei eficienței energetice de care povesteam cu entuziasm aici.

În orice caz, vreau să menționez că alegerea noastră în privința unei case pe cadre din lemn a avut la bază criterii (de calitate, durabilitate, buget, de existență a resurselor umane necesare să realizeze ce ne doream noi) care variază foarte mult de la o persoană/familie la alta. Nu există bun sau rău, asta a fost ceea ce ni s-a potrivit nouă cel mai bine, iar împărtășirea experienței noastre am considerat că e utilă pentru a clarifica anumite aspecte practice și poate pentru a ghida spre varianta cea mai potrivită pentru fiecare din cei care își doresc o casă pe structură de lemn.

Componenta tehnică a structurilor de lemn este atât de interesantă încât mă face de fiecare dată să mă las dusă de val și să scriu despre ceva ce nu e în aria mea de activitate. Așa că atrag atenția asupra faptului că descrierea de mai sus privind Frame Timber House (și cum am izolat noi casa) este opinia personală a autorului entuziasmat și fără studii în domeniul construcțiilor. Deși fac mea culpa, implicarea noastră în construcția casei a venit ca o consecință a faptului că ne place să știm ce se întâmplă până în cele mai mici detalii cu proiectele noastre (mai ales cele personale) și cu banii noștri, dar din păcate a fost și necesară pentru a putea verifica oamenii care nu și-au făcut treaba (și care nu au fost puțini) sau care de multe ori nu au venit cu opțiunile cele mai bune de pe piață, nu mai zic de lipsa de privire de ansamblu asupra proiectului, fiecare fiind concentrat pe bucățica lui, fără interes asupra calității rezultatului final al casei și al costurilor. Așa am ajuns să învățăm multe lucruri noi, fără nicio legătură cu specializările noastre.

Din perspectiva componentei juridice a caselor pe structură de lemn, lucrurile respectă în mare parte regulile generale în materia construcțiilor și a autorizării acestora, cu câteva particularități însă ce merită luate în seamă (și nu mă refer aici la normativele specifice caselor pe structură de lemn).

Astfel, dacă pentru realizarea unei construcții vorbim, în mod normal, de etapa proiectării (întocmire documentație tehnică – D.T. și proiect tehnic – P.Th. care dezvoltă documentațiile tehnice, precum și detalii de execuție – D.D.E.) și de etapa antreprizei de lucrări de construcții (lucrarea de construcții propriu-zisă), în cazul unei case pe structură de lemn, având în vedere modul de concepere a acesteia, faza de construcție este reprezentată, de fapt, de fabricarea și instalarea structurii de lemn pe fundația turnată la o anumită locație.     

Mai mult, în ceea ce privește proiectarea structurii din lemn a unei case, așa cum spuneam și mai sus, se realizează cu programe de proiectare specializate în calculul structural al lemnului, de către ingineri structuriști, cu diverse softuri de proiectare, ținând cont de normativele de rezistență în construcții.

Odată hotărâte și puse pe hârtie toate cele de mai sus (noi am clocit proiectul casei undeva între 4 și 6 luni, reflectând asupra zonelor de zi și a celor de noapte de nenumărate ori, stabilind diverse funcționalități ale casei), arhitectul a realizat proiectul de arhitectură al casei, parte a documentației tehnice, iar inginerii structuriști au realizat partea de structuri (fundații) și instalații. Cu D.T.A.C.-ul finalizat și cu celelalte acte solicitate de lege pregătite și obținute (avize și acorduri solicitate prin certificatul de urbanism), am purces către obținerea autorizației de construire în vederea executării unei case pe structură de lemn.

Deși autorizația de construire a fost obținută neașteptat de repede (cu mult înainte de împlinirea termenului legal de 30 de zile), pentru că lucrurile nu puteau fi perfecte, am avut parte de surpriza de a fi beneficiarii unei autorizații pentru o locuință unifamilială de P+M (parter + mansardă), în condițiile în care noi nu am intenționat niciodată să facem vreo mansardă.

Pe scurt, eroarea a venit din exprimarea deficitară de pod mansardabil existentă în documentația tehnică. Acest pod mansardabil (sunt nenumărate discuții cu privire la acest termen, dar și cu privire la mansardă în general) era de fapt podul nostru nelocuibil, iar diferența care ne interesa era cea dintre podul locuibil și cel nelocuibil (care se ia în considerare diferit la calculul taxei pentru eliberarea autorizației). Așadar, urbanistul de la primărie, plin de exces de zel, ne-a suspectat cum că noi am dori să construim, de fapt, o mansardă și a zis că cel mai bine este să recalifice podul în mansardă și să ne taxeze corespunzător. Bine, bine, plătim, dar totuși noi nu vom construi așa ceva. Deci, ce facem la recepția lucrării când pe hârtie avem mansardă și în realitate nu?

Deși qui potest majus, potest et minus, deși soțul rațional mi-a spus să o lăsăm așa, deși alți urbaniști m-au asigurat că nu vor fi probleme, eu deja duceam o luptă grea pentru a îndrepta situația având de ales între posibilitatea de a obține o nouă autorizație de construire pe fundamentul modificării de temă sau de a merge pe varianta dispozițiilor de șantier.

Acum, scurtă incursiune în ceea ce înseamnă dispoziții de șantier. Ideea principală este că atunci când se constată înainte de începerea lucrărilor de construcții sau pe parcursul executării acestora că este necesar a se modifica local anumite soluții tehnice din documentația tehnică autorizată/vizată spre neschimbare (am spus deja mai sus că regula este că ceea ce se prevede în D.T. și ulterior în P.Th., varianta depusă și vizată spre neschimbare, aia trebuie executat, altfel e necesară o nouă A.C.), se pot emite de către proiectantul lucrării, dispoziții de șantier sub anumite condiții prevăzute de lege (dintre care amintesc: să nu se modifice funcțiunea consemnată în A.C. inițială, să se respecte avizele și acordurile obținute pentru A.C. inițială, să nu se modifice condițiile de amplasament). Aceste dispoziții se depun la autoritatea emitentă a A.C. Prin dispoziții de șantier se pot modifica: poziții de ferestre, uși, grosimea stratului de izolații, poziții de instalații termice, sanitare etc. Această posibilitate are, însă, caracter de excepție.

Regula este că ori de câte ori se constată necesitatea modificării unor soluții tehnice din D.T. sau survin modificări de temă privind lucrările de construcții (adică orice schimbare ce vizează funcțiunile sau capacitățile funcționale caracteristice ale construcției, indicatorii tehnico-economici aprobați, soluții spațiale sau de amplasament, cu efecte asupra D.T. care a stat la baza emiterii A.C.), proprietarul are obligația să oprească/să nu înceapă lucrările și să solicite o nouă autorizație de construire.

Pentru mine și pentru liniștea mea sufletească, dar mai ales juridică, am solicitat o nouă autorizație de construire. De reținut este că atunci când modificarea adusă D.T. se încadrează în limitele avizelor, acordurilor și actului administrativ al autorității pentru protecția mediului obținute pentru A.C. inițială, se eliberează o nouă A.C. doar în baza noii D.T. (elaborată în condițiile modificărilor de temă survenite), fără a fi necesară reluarea autorizării (obținerea unui nou certificat de urbanism și a avizelor/acordurilor solicitate prin acesta). Deci, a durat relativ puțin și fără prea mari eforturi revenirea pe făgașul juridic pe care l-am considerat corect